Conținut de știri
Din perspectiva metabolică de bază, baza de testosteron în sine nu are hepatotoxicitate directă. Structura sa chimică este foarte în concordanță cu testosteronul secretat în mod natural de corpul uman, eliminând necesitatea modificării „17 -alchilarii” ficatului (cauza principală a toxicității hepatice la majoritatea steroizilor orali). Odată ajuns în organism, este metabolizat în principal în țesuturi precum rinichii și mușchii, cu o stimulare directă minimă a celulelor hepatice. Datele clinice arată că, atunci când se utilizează o doză standard (200-400 mg injecție săptămânală), rata indicatorilor anormali ai funcției hepatice (cum ar fi ALT și AST) este de numai aproximativ 3%, ceea ce nu este semnificativ diferit de cel al persoanelor sănătoase și mult mai mic decât rata anormalității preparatelor orale cu testosteron (care depășește 20%).https://www.fiercerawsource.com/steroid-finished/steroid-finished-oils/premium-quality-100mg-ml-test-base.html
Cu toate acestea, se recomandă prudență în ceea ce privește riscurile indirecte ale ficatului. În primul rând, există reacția în lanț cauzată de frecvența injectării: testosteronul are un timp de înjumătățire-de bază de numai 1-2 zile, necesitând 3-4 injecții pe săptămână pentru a menține nivelurile sanguine stabile. Injecțiile frecvente pot duce la infecție locală, care, dacă se răspândește la ficat (deși rare), poate provoca indirect leziuni hepatice. În al doilea rând, există impactul indirect al dezechilibrului hormonal: utilizarea pe termen lung poate duce la niveluri crescute de estrogen, iar unele persoane pot prezenta colestază, manifestată ca o ușoară creștere a bilirubinei. Deși este reversibil, acest lucru crește sarcina metabolică asupra ficatului. În plus, utilizarea concomitentă a altor medicamente care metabolizează ficatul (cum ar fi anumite antibiotice) poate concura cu sistemele de enzime hepatice, crescând indirect stresul hepatic.
Variabilitatea individuală este o variabilă cheie. Persoanele cu boli hepatice subiacente, cum ar fi ficatul gras și hepatita, au o capacitate de metabolism hepatic mai slabă și, chiar și cu testosteron, riscul de disfuncție hepatică este de 2-3 ori mai mare decât la persoanele sănătoase. Persoanele sănătoase, totuși, au o toleranță hepatică mai mare atunci când folosesc testosteronul într-o manieră standardizată și evitând abuzul. Endocrinologii subliniază că „siguranța hepatică a testosteronului depinde de tripla combinație de „proprietăți medicamentoase + metodă de utilizare + bază individuală”. Monitorizarea nu trebuie neglijată doar pe baza „nicio toxicitate directă”. Testele regulate ale funcției hepatice rămân o măsură necesară pentru utilizarea pe termen lung.”
